Iubind haotic!

In lumina zapezii erai precum o zana din povestile copilariei mele...si mi-ai taiat respiratia...in prima instanta credeam ca visez...pe urma mi-ai zimbit si m-am trezit:)corpul tau fraged si ochii care nu stiau sa minta ...erai un inger cazut din cer pentru mine...te-am dorit din prima clipa in care te-am vazut...eram un tanar nebun...dar din acel moment eram nebun dupa tine...si nu aveam nimic in cap decat pe tine....parul tau nergru care ma ispitea sal sarut sani tai care isi doreau buzele mele in jurul lor...coapsele tale tarii ca piatra,pe care le adoram zi de zii cum se misca in paralel cu pasii taii iar asta ma facea in fiecare zi sa-ti spun te iubesc....si in acelasi timp sa ma infrupt din tine te doream atat de mult incat eram in stare satzi sarut pasiii,,si sa miros aerul prin care ai trecut tu..

si in clipele in care eram impreuna nu vroiam altceva decat sa fiu in tine sa fim UNUL si sa ramanem asa pentru totdeauna ...iar tu, nu gasesti deloc dragoste in toate astea!!!

....singuri in univers!!!

ma-ntorc razand printre lacrimi de sange ce-mi umplu obrazul,si-asa prea imbatranit,de-atata viatza.....de-atata oftat, de-atata dumnezeu.....

ma-ntorc dupa atata durere,pe care o consider deja familia mea,pe care o cunosc atat de bine incat am inceput sa ma obisnuiesc in preajma ei!

ma-ntorc si te-ntreb.....De ce??!!??