ma simt pustiu in viata asta de doi bani,din care nu avem decat dreptul de a iubi si a fi iubiti,
...ma simt inselat de iubire,parca se joaca cu mine si ma minte mai mereu ca e cu aici,
as vrea sa fiu iubit...sa simt acel divin fior ca vine dinspre Ea la mine!
of cat ar fi de bine ....
Am nevoie de iubire,precum de oxigen,caci doar ea ma mai tine-n viata pe calea neagra ce-am pornit!
...dar cred ca-acolo unde-o caut sa ofilit de tot...si nu mai are viata...iubirea,caut mai mereu dorinta..dar nu pot regasi cea fost odata...!odata cea murit.tanjesc dupa un strop de dorinta simtita de la ea...tanjesc dupa a fi dorit...si tot mereu ..de vreo suta de ani...ma amagesc cu ce ofer doar eu!...Traiesc parca legat la ochi,intr-o incapere ingusta si intunecata,privat de libertatea de-a alege viata...iar printr-un geam crapat de vremea cea trecut,se strecoara miros de dorinta,din lumea de afara,miros de iubire,si asta pe ganduri ma face sa cad...si parca trezeste,o parte din mine care-a murit de mult....
...O lume tu,cu ale tale unghere ascunse,si raurile tale pline de fecioare..cum ma chemi,si cat esti de sireata de linistea-mi alungi,O lume ,lasa-ma asa cum sunt,caci de plecavoi dinou prin ale tale porti,uitavoi sa ma-ntorc...si rau nare sa-mi para niciodata...!
....ma simt inselat...de iubire,si tot de iubire pustiit ma simt.....si parc-acolo unde-o caut,sa ofilit de tot...cea fost pentu mine-a murit..!
