Iertare-mi cer și zbier spre cer,cu glas de sânge și oțel și azi și mâine tot mereu,mă-ntorc dinou spre dumnezeu..sufletul meu!
Și chiar de-ar fi să merg desculț',să trec prin ape și prin munți,și dezbrăcat și chiar flămând,n-am să renunț la ce-am mai sfânt, la voi,la tine și la Ea!..fetița mea!
La mine și la focul meu,ce-mi arde interiorul tot,renunț...cu greu,dar lupt cu el'și izbândesc....nu mă incântă viața mea...fără ca voi,să fiți in ea,vă vreau acolo...și aici..vă vreau cu mine,simt așa!
O luptă am dus mai mereu,cu cine sunt...cu ce am fost,cu tot ce...nu mai are rost! Și știu că nu-mi va fi ușor,de asta,iți cer ajutor...susține-mă,nu mă lăsa,căci doar așa poți fi a mea! In astă viață..draga mea!
In vis te văd dintotdeauna..și-n gânduri 'mi-ești,de la 'nceput,acum știu că nu ț-ie totuna,so luăm singuri,de la 'nceput!să ne vorbim,doar prin mesaje..și să jelim...peascuns..de dor!
Cine-ți mai poate fi poveste..cine-ți mai poate fi-nceput? Așa ca mine,să te-aline,să te cunoscă-n...dedesupt!... Cine mai poate să te strige,așa ca mine,noaptea-n somn,să te cuprindă plin de tremur,și să-ți soptească cu glas mut!...
