....de ce ma iubesti?!!

...pentru ca intunericul in care eu traiesc mar trage cu totul in jos fara de tine!

pentru ca nu as avea aer fara de tine...!

pentru ca nu ar mai fi viatza fara de tine...!

pentru ca tu esti totul meu...tu esti oxigen iar fara de tine mas sufoca!

pentru ca inima mea sangereaza,si doar tu mai potzi tine aceea rana inchisa,si deci as muri ,fara de tine!

pentru ca fara de tine as vrea sa mor.......!si nu ar mai avea cine sa iubeasca nimicul...ar ramane intunericul singur,si ar geme durerea caci si-ar pierde cuibul,...cuibul din mine..!

...Te iubesc pentru ca tu pentru mine insemni IUBIRE....si doar prin tine ma pot intelege cu viatza,Te iubesc pentru ca nori mar inghite fara tine,vintul mar soarbe iar apa mar ...bea,fara de tine .!

...fara de tine nas exista ,prin tine traiesc,respir,vad,aud,simt......

acum stii de ce te iubesc...???

ganduri negre

ganduri negre

fara de liniste!

atat de cautata e uneori linistea.....iar atunci cand se apropie,ti-e frica de ea...
atunci cand se apropie,incepi sa transpiri si simti cum se termina totul pentru tine...
si in acel moment ai fi in stare sa-ti vinzi sufletul,
pentru macar cateva momente de "fara liniste''.....

satul de lumina!....

ma tarai dinou prin noroiul vietii,si strig fara sunet...la cine ?
dezgrop fara savreau morti....in mintea mea si jelesc...dupa norii ....de ploaie!
care doar ceau trecut si mi-au udat obrazul,inca mai simt sarea lacrimilor ce mau tinut treaz 100 de nopti...si 100 de zile,as vrea sa traiesc dinou....
dar nu stiu de ce ,sau stiu ,?
As vrea sa traiesc dinou,doar pentru a mai simti odata gustul mortii....!si aerul uscat ...pe care-l respira...si crede ca eplina de spaima,haha,ii raspund si o scuip chemando...sa vina!
sant satul de lumina...si vreau ca sa vina ..

nimic....

...cred ca nu mai cred in nimic,si nu mai cred in nimic din cauza a nimic provocat de nimic-ul care ma-nconjoara...de dorul de nimic atat de intens de necunoscut.si de strigat de dor ragusit...de plansul...aspru care ma bantuie noapte dupa noapte...........

plang!dar de ce ...plang...?de dorul aceluiasi nimic de dorul negrului intuneric care ma paraseste dimineatza.....plang.de spaima zorilor ce rup tacerea nopti....

ma inconjoara,plang,....rad.......! sau nu!de ce sa nu mai plang?!

In memoria unui om bun.

cat de neputincios te simti atunci cand piezi pe cineva drag
cata durere ti se aduna in suflet,cat nenteles se creaza in jurul tau,.
O doamne si la cate intrebari nu primesti raspuns de la nimeni.......
Tot ce auzi este acel cuvant pe care in acele momente il urasti
din tot sufletultau plin de tristete,CONDOLEANTE..!
Cat de negru este totul,si cat face ca tristetea sa sporeasca,
acel negru prea mult ce nu isi are rostul in acele momente.
Jale este tot ce pot sa spun despre cat de neputinciospoti sa te simti
cand stii ca aplecat si nu mai vine.....!
de ce cum unde cand si cum se poate ....e tot ce poti sa spui ,sa rostesti...
....si doare.

..Inger cazut...

Ma sfisie durerea ca un caine,
un caine turbat care numai ce a scapat
din lantul ce la facut sa puroieze;
Ma bantuie ganduri ce ma imping spre intuneric,
si singuratate.
Viata incepe sa aibe o culoare ciudata....
culoarea norilor de ploaie,si e din ce tot mai pustiu!
Ma cufund tot mai tare in ganduri negre,
ce nu ma vor lasa niciodata sa parasesc aceasta alee pe care am pornit.
....de dimineata la poarta mea zacea un inger cu aripile rupte,
plangea cu lacrimi de sange,dar nu ma ruga sa il ajut....
isi sfasiia cu buna stinta bucati din corp;
In scurt timp pielea lui ''de zapada''a devenit rosie......
si mai apoi sa stins,
Odata cu el,m-am stins si eu....
si nimic nu ma poate readuce la viata.....
Doar inima mea mai bate,din cand in cand,si asta doar
pentru ca durerea sa nu moara...