nedemn de iubirea ta!

...Da altfel nu se poate decat asa...dar cum si cand ne vom iubi
 de nu vom fi  lasa-ti
 si fivom pe veci alungatzi si izgonitzi de oameni pentru pacatul nost
ce-am savarsit?
 si cat putevom durere sa traim?
 si cat putea-vom viatza sa avem daca de dragoste vom suferii mereu infrntzi de ea
 ......
 infrantzi de ea prin separarea noastra
 durere poate e mai bine de-am trai....
 decat o dragoste neprhanita
 si de uitare plina...si blestem
 ooo da as vrea sa simt o mana de a ta cum ma mangaie ..!!!
 si spune ...un alint!!
atat de greu imi vine sa te vad ,siatat de greu ma uit chiar si la mine cand stiu ca pedepsita esti sa ma iubesti
ma lupt cu morile de vant
 si vreua sa scap de mine ...Lumea...caci vinovat ma simt in ea parca nu pot traii vazand cum ma iubest...

....raspunsuri...la nimic

Maretele umbre ce sau lasat peste mine impingandu-ma tot
mai mult in intuneric,mi-au raspuns la intrebare....cu un tipat de rusine inchegata!
venim din trecutul tau si te vom urma pana la capat...!
Lacrimile care-mi uda fatza la fiecare rasarit de soare,
si-mi inunda ochii-n fiecare dimineata,mi-au raspuns la fel!....

....farame de zambet trist!

Totul se termina cu un inceput....in viata mea ,totul incepe cu un sfarsit,
si se rezuma la a suferii,din clipa in care te-am cunoscut,am simtit ca va fi ceva vesnic,
ca vom fi pentru totdeauna impreuna,si ca nimeni si nimic nu va pute sta in calea noastra!
pentru ca simteam ca suntem facuti unul pentru altul!
mai mereu imi repetam in gand -Doamne cat e de frumoasa si cat o iubesc...,n-as putea trai o cplipa fara Ea.
si e adevarat fara tine as fi un muritor de rand,as fi o pasare fara aripi,un izvor fara apa....
Dar se pare ca eu sunt comdamnat a fi toate astea,sunt comdamnat la viata fara tine....
sa ratacesc de unul singur de la apus la rasarit,cautand iertare!

ploua!

ploua,...amar,dar ploua,
si stropi mari de durere
se scurg,benevol in inima mea!
ploua,amar, dar ploua.....
pielea de ceara parca imi e,la atingerea stropilor de ploaie,
ce pica de parca niste bucati mari,
de kiclimbar s-ar desprinde din cer.!
ploua,...amar ,dar ploua.!!
si plopii isi scutur frunzele pe trotuar!
parca 'naintea mea asternandu-mi un covor de alint!
ploua,iarasi ploua,cu lacrimi mari si amare,
cazute peste sufletul meu!....

...am fruntea crapata.....

..sti ca uneori ma chinui sa suspin dupa durere....dar nu pot !
ma chinui sa simt un fior de alint sau as vrea parca, sa te cuprind ....cu of-ul meu si sa te alint ...cu lacrimile mele uscate,da uscate...de atata seceta de bine...ce a fost in viatza mea...am crapaturi mari pe frunte,adanci de ani si de vreme....uscate!vreme,ce a trecut pe langa mine ne-spunandu-mi secretul de dincolo de poarta aceea mare de suspine!Poate ca ma considerat nesemnificativ,si prin felul asta nefolositor,vietzi...si a hotarat sa ma lase durerii sa se joace cu mine cum vrea,si doamne cat sa mai jucat ...te urasc vreme ce-ai trecut pe langa mine.!atat de grabita incat mai uitat ca pe o carte,prafuita,pe-un raft  de etajera.....te urasc!

ce a mai ramas din mine...

ma simt pustiu in viata asta de doi bani,din care nu avem decat dreptul de a iubi si a fi iubiti,
...ma simt inselat de iubire,parca se joaca cu mine si ma minte mai mereu ca e cu aici,
as vrea sa fiu iubit...sa simt acel divin fior ca vine dinspre Ea   la mine!
of cat ar fi de bine ....
Am nevoie de iubire,precum de oxigen,caci doar ea ma mai tine-n viata pe calea neagra ce-am pornit!
...dar cred ca-acolo unde-o caut sa ofilit de tot...si nu mai are viata...iubirea,caut mai mereu dorinta..dar nu pot regasi cea fost odata...!odata cea murit.tanjesc dupa un strop de dorinta simtita de la ea...tanjesc dupa a fi dorit...si tot mereu ..de vreo suta de ani...ma amagesc cu ce ofer doar eu!...Traiesc parca legat la ochi,intr-o incapere ingusta si intunecata,privat de libertatea de-a alege viata...iar printr-un geam crapat de vremea cea trecut,se strecoara miros de dorinta,din lumea de afara,miros de iubire,si asta pe ganduri ma face sa cad...si parca trezeste,o parte din mine care-a murit de mult....
...O lume tu,cu ale tale unghere ascunse,si raurile tale pline de fecioare..cum ma chemi,si cat esti de sireata de linistea-mi alungi,O lume ,lasa-ma asa cum sunt,caci de plecavoi dinou prin ale tale porti,uitavoi sa ma-ntorc...si rau nare sa-mi para niciodata...!
....ma simt inselat...de iubire,si tot de iubire pustiit ma simt.....si parc-acolo unde-o caut,sa ofilit de tot...cea fost pentu mine-a murit..!

Si uite asa mai trece un an din vietile noastre,neansemnate de trecatori prin ale lumii porti,si un altul incepe sa macine din noi ce a mai ramas,din cel ce a trecut.....