cosmar de toamna.....

am noroc ,sa n-am noroc nicicand.
si daca as avea parte de noroc de maine,nu las vrea pentru ca n-ul cunosc si nu sunt obisnuit cu el.m-as simtzi amenintzat de el .....nu pot trai altfel,nu sunt facut sa traiesc altfel,si nu stiu sa traiesc altfel.iar de ar fi sa traiesc in viitor sau trecut as murii...sau mai bine zis mas stinge,caci mortii nu vreau ai da satisfactiie sa ma ia.
desii ma face curios atunci cand mai apare....si o simt rece cum ma atinge cu mantiai uda....de foc,da de focul ce te minte ca nu e......

viata

viatza mea aluneca an paralel cu focul raului,nu pot face un pas,fara fara aparitia unui gand ce ami intuneca mintea.Nu pot trai fara acest rau,mam obisnuit cu el.?NU ?sau DA?
......e oare posibil sa pot face ceva fara sa gresesc?,
sau poate ca gresesc fara sa fac nimic.!!!
Traiesc din geseli....,dar Doamne ce dulcei greseala...

ecou..

Ecoul ce ma-n deamna sa traiesc,i-un glas al mortii ce ma rascoala ampotriva vietii.in viatza-mi i-un desert fara margini,si stropii de ploaie mereu m-ocolesc,in scorburi uscate-mi ascund fericirea,si nicicand n-as mai vrea sa o regasesc.
nu pot sa traiesc nu ma regasesc in MINE,in lume,in viata.....
I-un desert fara margini din care nu pot sa evadez!
m-ie greu sa urmez un tipar,si ma zbat mereu in acea negura,pe care o cunosc doar EU.
-mie greu sau nu,mai pot vedea sau nu?ce se antampla in lumina,sau poate tulburi imi sunt ochii,
..........ma doare!!!!!

.....sa taci

daca ai ceva de spus si nu ai cui,...ar fi bine sa taci caci nu te asculta nimeni,sti cum e sa nu te asculte nimeni?
ar fi de preferat sa nu stii,iar daca stii sa nu spui nimanui,caci oricum nu te asculta,nimeni.