Ecoul ce ma-n deamna sa traiesc,i-un glas al mortii ce ma rascoala ampotriva vietii.in viatza-mi i-un desert fara margini,si stropii de ploaie mereu m-ocolesc,in scorburi uscate-mi ascund fericirea,si nicicand n-as mai vrea sa o regasesc.
nu pot sa traiesc nu ma regasesc in MINE,in lume,in viata.....
I-un desert fara margini din care nu pot sa evadez!
m-ie greu sa urmez un tipar,si ma zbat mereu in acea negura,pe care o cunosc doar EU.
-mie greu sau nu,mai pot vedea sau nu?ce se antampla in lumina,sau poate tulburi imi sunt ochii,
..........ma doare!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu