..Inger cazut...

Ma sfisie durerea ca un caine,
un caine turbat care numai ce a scapat
din lantul ce la facut sa puroieze;
Ma bantuie ganduri ce ma imping spre intuneric,
si singuratate.
Viata incepe sa aibe o culoare ciudata....
culoarea norilor de ploaie,si e din ce tot mai pustiu!
Ma cufund tot mai tare in ganduri negre,
ce nu ma vor lasa niciodata sa parasesc aceasta alee pe care am pornit.
....de dimineata la poarta mea zacea un inger cu aripile rupte,
plangea cu lacrimi de sange,dar nu ma ruga sa il ajut....
isi sfasiia cu buna stinta bucati din corp;
In scurt timp pielea lui ''de zapada''a devenit rosie......
si mai apoi sa stins,
Odata cu el,m-am stins si eu....
si nimic nu ma poate readuce la viata.....
Doar inima mea mai bate,din cand in cand,si asta doar
pentru ca durerea sa nu moara...